miercuri, 18 februarie 2009

Generatia mica

Cand spun "generatia mica" ma refer la elevii din scolile generale si licee. De ce m-am gandit sa scriu despre ei? Simplu. Am fost martora la un eveniment care m-a surprins. Nu am fost de-a dreptul socata deoarece am mai participat involutar la astfel de discutii, cel putin urechile mele au fost fortate sa asculte aceasta discutie.
Ca deobicei, in fiecare zi iau autobuzul spre diverse destinatii. Depinde ce probleme am de rezolvat in ziua respectiva. Numai ca de data asta a fost mai aglomerat. M-am agatat precum maimutele de o bara a autobuzului si acolo am intepenit pentru 5 statii. Spre norocul meu langa mine pe scaune erau doua fete strident machiate, cu gecile descheiate la gat pentru a face loc "generosului" lor decolteu aproape inexistent si pantofi cu cui, gata pregatite de parada modei. Insa m-am inselat, din discutile lor mi-am dat seama ca erau liceence si discutau de cele intamplate la scoala. Offf, si eu care chiar vroiam sa le vad defiland pe cuie....m-au cam dezamagit.
M-a enervat modul lor de abordare a invataturii, faptul ca erau atat de incantate ca au reusit sa ia nota 5 la teza la matematica din semestrul I. Sa fim seriosi, cine se bucura de nota 5? Eu as fi plans in hohote. Daca eram in locul lor taceam si nu mai ma laudam cu voce tare cu o astfel de nota. In jurul meu am observat cateva fete ale unor batranici care strambau din nas. Aceeasi reactie am avut-o si eu. Sa-ti etalezi inteligenta pe care nu o ai in public....Discutia a deviat de la scoala la parinti. Aici m-au enervat si mai mult. Daca as fi fos mama uneia din fetele acelea o luam de par si ii aratam eu in public, ca alta data sa nu mai zica nimic. Sa va reproduc, poate asa o sa intelegeti:
"Auzi fata?Stii ce mi-a zis proasta aia de maica-mea?
Ce fata?
Mi-a zis sa mai pun si eu mana pe carte ca nu mai imi da bani de buzunar. Ce crede ca eu sunt proasta ei. Ma duc la tata si-i cer."
Cand am auzit-o.....as fi vrut in momentul acela sa o sun pe mama ei sa vada ce fata are la usa. Ar trebui sa fie recunoscatoare ca ii da bani, ca o sustine la o scoala, ca poate sa-i ofere un trai decent, mancare si bani. Nu multi au norocul asta. Si se pare ca nu multi stiu sa aprecieze acest lucru.
Adolescentii de azi parca au luat-o razna. Traiesc acel moment de razvratire maxima. Au de toate, tot ce-si doresc, fac ce vor, se imbraca pentru scoala ca si cum s-ar duce la discoteca, isi schimba culoarea parului dupa cum bate vantul. Care e problema lor? Toti vor sa se remarce, sa fie diferiti, sa fie cool, dar nu-si dau seama ca toti suntem diferiti, diferiti ca personalitate, ca oameni, caracter si ca sa nu mai zic ca aratam diferit si la infatisare. Si totusi nu le este de ajuns.

Inca sunt tanara, invat, muncesc. Din salariul meu o parte din bani ajung in fondurile de pensii, somaj, sanatate, etc. Cu astfel de trantori ma intreb ce o sa fie cand o sa ajung la batranete? Pana la urma, idea de pensie privata nu suna rau deloc. Cel putin o sa am din ce trai cand nu o sa mai pot munci.

luni, 16 februarie 2009

La teatru



Imi place foarte mult sa merg la teatru. Ma face sa ma simt bine, Desi bugetul nu-mi permite decat 1-2 vizite pe luna (bursele nu sunt chiar atat de mari).  Dar nu mai conteaza, important este ca ajung sa urmaresc piesele pe care dorsec sa le vad.

Ceea ce nu imi place insa este comportamentul oamenilor, respectul lor fata de actori si nu prin faptul ca ii huiduiesc. Pentru ca asta nu se intampla. Iata motivele:
1) Nu imi place cand oamenii sunt galagiosi in momentul in care intra in sala. Este atat zarva, de parca au venit la piata, nu sa urmareasca piesa de teatru. Frumos din partea lor ar fi sa intre in liniste in sala, sa isi ocupe locurile si sa astepte calmi inceperea specatcolului.
2) Ma deranjeaza cand telefoanele mobile incep sa sune in sala. Oamenii nici macar atat nu fac, ori il inchid ori il sau pe silent ca de asta s-a inventat functia asta. Odata s-a intamplat ca telefonul cuiva din primele randuri sa sune de cateva ori la rand. Persoana respectiva dupa ce a vorbit in sala nici macar nu s-a simtit sa isi inchida  telefonul pentru a nu mai deranja. Pana cand unul din actori s-a enervat, a intrerupt specatcolul si l-a rugat respectuos sa isi inchida telefonul.
3) Nu-mi place ca oamenii nu mai pot astepta sa vina pauza. Se ridica in mijlocul piesei si ies/intra in sala ca la bar. Nu numai ca dovedestc o mare lipsa de respect pentru actori, dar ma deranjeaza si pe mine. Uneori nu mai vad scena din cauza lor sau pierd din piesa pentru ca nu mai aud de zgomot. De-ar iesi in liniste....

La teatru este importanta si tinuta. Acest lucru m-au invatat profesorii de romana de-a lungul anilor. Este politicos sa te duci imbracat decent (pantaloni de stofa, o camasa sau o bluza care sa se asorteze, pantofi nu foarte zgomotosi). deoarece arati respect pentru actori si pentru teatru in sine. In ziua de astazi multi tineri care vin sa vada piesele se imbraca cu blugi, fuste sau bluze cu zorzoane, cercei lungi pana la gat (de parca ar avea scopul sa le largeasca urechile pentru a auzi mai bine), bluze decoltate, etc. Astfel de tinute din puctul meu de vedere sunt potrivite pentru a merge la film. Acolo te poti plimba pe usa de cate ori vrei, poti rontai floricele si suc....

The world today in not what it use to be yesterday.

duminică, 15 februarie 2009

Inceputul

Pentru inceput nu am inspiratia necesara sa scriu ceva. Mai tarziu voi reveni si promit ca voi face o publicare.